Ţara Lalelelor, paradisul marijuanei

Tomatele, castraveţii şi drogurile fabricate din canabis se numără printre produsele Olandei cu cel mai mare succes la export

Industria olandeză a drogurilor a realizat în 2007 o cifră de afaceri de două miliarde de euro. Statul îşi adjudecă o parte grasă din impozitele pe seama lor.

„Nederwiet", după cum este denumită în Olanda inflorescenţa tocată de cânepă folosită pentru prepararea unui joint (ţigară din tutun şi haşiş), reprezintă un articol de export de mare succes. Cererea cea mai mare vine din Germania şi Marea Britanie.

"Marijuana ocupă locul trei, după castraveţi şi tomate, pe lista celor mai vândute produse olandeze la export", a declarat comisarul de poliţie Max Daniel pe un post de televiziune. Vânzarea aşa-numitelor droguri uşoare – marijuana – este legală în Olanda, dar cultivarea canabisului, care este folosit pentru producerea marijuanei, este interzisă.

"Marijuana ocupă locul trei, după castraveţi şi tomate, pe lista celor mai vândute produse olandeze la export", a declarat comisarul de poliţie Max Daniel pe un post de televiziune. Vânzarea aşa-numitelor droguri uşoare – marijuana – este legală în Olanda, dar cultivarea canabisului, care este folosit pentru producerea marijuanei, este interzisă.

Guvernul face eforturi împotriva culturilor

In ultimele luni, guvernul olandez a făcut eforturi să sisteze cultivarea canabisului. Numai anul trecut, poliţia a sistat activitatea de pe 5500 de terenuri. Canabisul cultivat în Olanda este mult mai concentrat decât cel cultivat în mod tradiţional în Maroc.

Piaţa actuală de droguri uşoare contează pe culturile olandeze de cannabis. Anul trecut, cele 730 aşa-numite "cafenele-magazin" au vândut circa 265.000 de kilograme de droguri uşoare, în majoritate producţie proprie. Poliţia estimează că între 20 şi 40% din marijuana olandeză este vândută local, restul mergând la export.

Câştiguri comparabile cu cele din transport

Fiscul olandez încasează circa 400 de milioane de euro din taxa pe valoare adăugată (TVA) provenită din vânzările de droguri uşoare în cafenelele specializate locale.

Cifra totală de afaceri din comerţul cu droguri uşoare este de circa două miliarde de euro, comparabilă cu cea a transportului public olandez. În funcţie de calitate, proprietarii "cafenelelor-magazine" plătesc între 3500 şi 5500 de euro cultivatorilor de canabis.

Uniunea Europeană vrea să stopeze legislaţia permisivă

Cultivarea de canabis pentru producerea marijuanei ar trebui să fie legală, iar guvernul ar trebui să distribuie droguri "tari" persoanelor dependente, a declarat recent Hans van Duijn, preşedintele asociaţiei de poliţie NPB.
Duijn consideră că lupta împotriva canabisului nu are sens, ducând dimpotrivă la creşterea criminalităţii.

Acesta subliniază că mulţi ofiţeri de poliţie gândesc la fel, dar politicienii sunt reticenţi în privinţa posibilităţilor de legalizare a drogurilor uşoare, la presiunea internaţională "preferând să-şi bage capetele în nisip". După anii 1960, Olanda a aplicat o politică de control a substanţelor, distincţia între droguri "tari" şi droguri uşoare, traficant şi consumator fiind strict definită.

Consumul de droguri uşoare este tolerat, dacă este discret, cumpărarea limitându-se la consumul strict personal. Sistemul se bazează pe toleranţă, cultura şi vânzarea canabisului fiind interzise prin lege. Uniunea Europeană încearcă să stopeze legislaţia permisivă, importul de droguri provenind din Olanda producând îngrijorări ţărilor învecinate.

Drogurile uşoare, „plăceri" distrugătoare

Marijuana este preparată din frunzele, tulpina şi seminţele uscate şi mărunţite ale plantei numite Cannabis sativa (cânepă indiană). Cel mai adesea este fumată din ţigări răsucite manual.

Poate fi însă fumată şi din pipe obişnuite sau pipe speciale, numite pipe-cu-apă (water pipes). Haşişul este obţinut din aceeaşi plantă şi există sub formă de răşină sau de ulei vâscos. Efectele narcoticelor pe bază de canabis sunt foarte dăunătoare sănătăţii, mai ales pe termen lung.

Iată numai câteva dintre acestea: insomnie, bronşită, imunitate scăzută, modificări frecvente de dispoziţie, lipsă de interes pentru orice fel de activitate, performanţe reduse la şcoală sau la locul de muncă, reducerea capacităţii de memorare. În cazul intoxicaţiei cu canabis, utilizatorii pot suferi de mania persecuţiei şi paranoia, halucinaţii vizuale, delir.

„Cannabis-café" reprezintă una din cele mai mari atracţii

Amsterdam, oraşul bicicletelor şi al muzeelor, a devenit totodată oraşul "cafe-magazinelor". O "cafenea-magazin" este un bar în care se vând şi se consumă produse pe bază de canabis şi marijuana. Funcţionează după cinci reguli de aur: nu comercializează droguri "tari", nu face publicitate, respectă ordinea publică, nu comercializează minorilor şi nu vinde mai mult de cinci grame per persoană.

Licenţele nu sunt reînnoite în caz de închidere, municipalitatea dorind să reducă numărul acestor localuri.
Pe străzile din centru, în apropiere de Piaţa Dam şi Oide Kerk, miroase a haşiş. Zecile de "cafenele-magazin" de pe străzile Nieuwendijk şi Haarlemmer degajă un fum alb şi destul de gros, încât clienţii nu se pot vedea în interorul lor.

Acuzaţie: „exportarea problemelor "

Pe străzile Amsterdamului, dealerii acostează trecătorii: "Haşiş? Marijuana? Ecstasy?" Există buticuri dedicate în totalitate haşişului şi chiar un muzeu al haşişului în centru. Zilnic, zeci de oameni se înghesuie în barurile în care se fumează "joint", unde sunt glorificaţi Jim Morisson, Bob Marley sau Che Guevara.

Maastricht, oraş de 121.456 locuitori, din sudul ţării, este luat cu asalt de până la două milioane de aşa-zişi "turişti ai drogurilor". Dar politica olandeză laxă privitoare la droguri atrage şi un alt fel de vizitatori, care fac parte din organizaţii de trafic internaţional şi controlează comerţul stradal de stupefiante.

Planurile de mutare a jumătate din cele 14 "cannabis- café" la periferia Maastrichtului în scopul de a reduce infracţionalitatea au fost criticate de ţara vecină, Belgia, care acuză Olanda că îşi "exportă problemele cu drogurile". Districtul belgian Voeren se află la numai la câţiva kilometri sud de Maastricht.

Milioane de „turişti ai drogurilor"

Olanda este vizitată anual de milioane de aşa-zişi "turişti ai drogurilor". Din păcate, aceştia nu-şi propun să-i descopere frumuseţile, ci vor să experimenteze "plăceri" care le sunt interzise acasă. Populaţia este revoltată de invazia unor astfel de "turişti".

Marile exportatoare de stupefiante

Principalii furnizori de droguri obţinute din canabis pentru Europa sunt Marocul, Libanul, Olanda. După cum se ştie, alte stupefiante sunt: opiul, heroina, cocaina, morfina, drogurile sintetice. Cei mai mari producători de opiu sunt: Afganistanul, Triunghiul de Aur (Myanmar, Laos, Thailanda) şi Columbia. Columbia este şi principalul furnizor de heroină către SUA. Ţările producătoare de cocaină: Columbia, Bolivia şi Peru.

Efecte si dependenta - jointul de Marijuana

Marijuana este o combinatie verde sau gri de flori uscate si de frunza ale canepii (Cannabis sativa). Este cel mai des folosit drog ilegal in SUA. Toate formele de canabis sunt droguri care afecteaza creierul (psihoactive); tote contin THC (delta-9-tetrahidrocanabinol), principala substanta chimica activa in marijuana. Exista paroape 400 de substante chimice in canepa, dar THC este cea care afecteaza cel mai mult creierul uman.
Exista multe denumiri pentru marijuana. Termenii colocviali pentru droguri se schimba foarte repede si variaza de la o parte a tarii la alta. Iata cativa termeni de acum cativa ani: iarba, buruiana, Mary Jane. Acestia sunt inca folositi. Exista de asemenea denumiri pentru diferite „marci” de marijuana, precum „ceai texan”, „Maui wowie” si „cronic”.

O carte recenta despre termenii colocviali americani enumera mai mult de 200 de termeni pentru diferite feluri de marijuana.
Efectul marijuanei asupra utilizatorului depind de puterea sau potenta THC-ului pe care aceasta il contine. Puterea THC din anii 1970 incoace a crescut si a ramas aceeasi din anii 1980. Aceasta se masoara prin media cantitatii de THC din mostrele confiscate de agentiile legale imputernicite.
Marijuana cea mai obisnuita contine in medie 3% THC.
Sinsemilla (facuta doar din mugurii si varfurile inflorite ale plantei femele) contine in medie 7,5% THC, nivelul putand creste pana la 24%.
Hasisul (rasina lipicioasa din florile plantei femele) are in medie 3,6% THC, ajungand pana la 28%.
Uleiul de hasis, un lichid semanator gudronului, distilat din hasis, are in medie 16% THC, procentajul putand creste pana la 43%.

THC este substanta chimica continuta de marijuana care te face sa te simti ‚bine’ (experimentarea schimbarii starii de spirit si a vederii sau simtirii diferite a lucrurilor). Anumite parti ale plantei contin niveluri ridicate de THC. Florile sau mugurii au mai mult THC decat frunzele sau tulpina. Cand marijuana este fumata, THC ajunge repede in sange prin plamani, la creier (aceasta este atunci cand te simti „bine” si se poate intampla in cateva minute durand pana la 5 ore).
THC este absorbit mai incet in sange cand marijuana este mancata si trebuie sa treaca prin stomac si intestin, putand sa dureze pana la o ora pentru a avea efecte care tin chiar si 12 ore. THC este absorbit repede in grasimea organismului si este apoi eliberat foarte incet inapoi in sange. Acest proces poate dura pana la o luna pentru o singura doza de THC pentru ca apoi sa paraseasca organismul.

Marijuana da dependenta?
Nu toti cei care folosesc marijuana devin dependenti. Cand un utilizator incepe sa caute sa ia drogul cu ardoare, se spune ca acea persoana este dependenta de drog. In 1995, 165 000 de oameni care au intrat in programele de tratament impotriva drogurilor au sustinut ca marijuana a fost primul drog folosit, aratand ca aveau nevoie de ajutor pentru a scapa de el.
Unele persoane care folosesc marijuana in cantitati mari prezinta semne de dependenta pentru ca atunci cand nu iau drogul, dezvolta simptome de lasare. Subiectii unui experiment despre marijuana au avut aceste simptome: neliniste, pierderea poftei de mancare, probleme de somn, scaderi in greutate si tremur al mainilor.
Conform unui studiu, marijuana folosita de tineri care au avut antecedente in probleme sociale serioase poate duce usor la dependenta. Acest studiu mai arata ca pentru tinerii cu probleme care folosesc tutun, alcool si marijuana, progresia de la prima folosire a marijuanei la regularitate este mai rapida decat cea de la folosirea regulata de alcool.

Care sunt efectele marijuanei asupra creierului?
Cercetatorii au descoperit ca THC schimba modul in care informatia senzoriala ajunge la hipocampus si actioneaza asupra lui. Acesta este o componenta a sistemului limbic cerebral esentiala pentru invatare,memorie si integrarea experientelor senzoriale cu emotiile si motivatiile. Investigatiile au aratat ca neuronii din sistemul de procesare a informatiei al hipocampusului si activitatea fibrelor nervoase sunt afectati de THC. Mai mult, sunt deteriorate si comportamentele de invatare care depind de hipocampus. Descoperiri recente indica schimbari cerebrale similare celor observate dupa folosirea indelungata a altor droguri importante, in cazul folosirii indelungate de marijuana.

Care sunt efectele marijuanei asupra plamanilor?
Un fumator stabil de marijuana poate avea aceleasi probleme respiratorii ca fumatorii de tutun obisnuit. Acesta poate avea o tuse regulata si flegme, simptome de bronsita cronica si raceli mai frecvente ale pieptului. Continuarea fumarii marijuanei poate duce la functionarea anormala a tesutului pulmonar ranit sau distrus de fumul de marijuana.
In afara continutului THC, cantitatea de gudron inhalata de fumatorii de marijuana, precum si nivelul monooxidului de carbon absorbit este de trei pana la cinci ori mai mare decat cea inhalata de fumatorii de tutun. Aceasta poate fi si din cauza ca utilizatorii de marijuana inhaleaza mai adanc si tin fumul mai mult timp in plamani.

SPUNETI NU DROGURILOR!

Sursa: www.sexdex.ro

Heroina

Este un derivat al opiului, obţinut la sfârşitul secolului 19 prin sintetizarea morfinei. Produsă de compania Bayer Pharmaceuticals, heroina a fost exportată în 1898 în 23 de ţări din lume şi folosită în tratamentul afecţiunilor respiratorii. La scurt timp, compania a încetat producerea ei întrucât medicii şi farmaciştii au observat că mulţi dintre pacienţii lor consumau cantităţi mari de medicamente pentru tuse care conţineau heroină.

Heroina este cel mai periculos drog şi duce la dependenţa cea mai puternică dintre narcotice. Constituie în multe ţări o problemă majoră, nu numai pentru faptul că duce extrem de rapid la dependenţă şi este foarte periculos, dar împreună cu cocaina si metamfetaminele deseori stau la baza unor acte criminale precum spargeri, jafuri, furturi, prostituţie, pentru a-şi întreţine obiceiul.
Este o pudră a cărei culoare variază între maro închis şi alb. Cea mai populară formă este cea închisă la culoare, care este vândută în pachete mici de celofan sau folii sau în biluţe din acelaşi material.
Cea mai folosită cale de administrare a heroinei este cea injectată. Pudra poate fi inhalată sau fumată. Accesoriile folosite pentru injectarea heroinei includ ace hipodermice, bile mici de bumbac pentru filtrare, apă şi linguri, capace de sticlă folosite pentru lichefierea heroinei. Accesoriile pentru inhalarea sau fumatul heroinei includ lame de ras, paie şi pipe.
O întreagă familie de droguri sintetice sunt prezentate ca heroina sintetica. Cea mai reprezentativă dintre acestea este fentanyl-citratul, numit si “Alb de China”, care este de câteva ori mai puternica decât heroina şi a cauzat multe victime printre dependenţi, fiind folosită în acelaşi mod ca şi heroina.

Efecte:
Starea de "high" dureaza în mod obisnuit 4-6 ore. Sub influenţa heroinei pupilele sunt contractate, pleoapele sunt căzute, apare depresie, apatie, descreşte activitatea fizică şi apare o stare de rău. Un consumator frecvent poate să moţăie sau aparent să doarmă şi deseori îşi scarpina sau atinge faţa şi nasul.
Doze mai mari de heroină pot induce somn, vomă şi respiraţie superficială. O supradoză poate cauza o respiraţie superficială si încetinită, tegumente umede, convulsii, comă sau moarte.

Droguri sintetice - Ecstasy

MDMA, numit si Adam, Ecstasy sau X-TC este un drog sintetic, psihoactiv, halucinogen şi cu proprietăţi asemănătoare amfetaminelor. Ecstasy este un aşa-numit “designer drug” (drog proiectat), care reprezintă o ameninţare serioasă asupra sănătăţii, putând duce la deces.

Efecte:
Efectele asociate consumului de Ecstasy sunt:

1. probleme psihice, incluzând confuzie, depresie, tulburări ale somnului, anxietate severă, nevoia irezistibilă de a consuma drogul si paranoia, în timpul consumului sau câteodată la săptămâni după consumul de Ecstasy
2. simptomele fizice sunt: tensiuni musculare, sfărâmarea involuntară a dinţilor, vedere înceţoşată, mişcări rapide ale ochilor, stare de leşin, frisoane si transpiraţii
3. creşterea frecvenţei bătăilor inimii şi a tensiunii arteriale reprezintă un risc deosebit pentru cei care au afecţiuni circulatorii sau cardiace
4. unele cercetări arată că Ecstasy cauzează, la fel ca si metamfetaminele, deteriorarea creierului

Ecstasy, la fel ca si metamfetaminele, distruge neuronii producători de serotonina, neurotransmitător ce joacă un rol direct în reglarea agresivităţii, dispoziţiei, activiăţtii sexuale, somnului si sensibilitatii la durere. Din acest motiv, Ecstasy este asociat cu trăirea unor experienţe sexuale, relaxare si sociabilitate deosebite.
Ecstasy distruge degenerarea a 50% din neuronii care conţin neurotransmiţătorul dopamina. Aceasta duce în final la tulburări ale coordonării motricităţii, asemănătoare cu cele întâlnite în boala Parkinson. Aceste simptome ce debuteaza cu tremor se pot agrava, ducând în final la paralizie.

Halucinogene LSD (Dietilamida acidului lisergic)

Doza medie este între 20-80 mg, efectele de „high” durând între 10-12 ore.
Efecte:
Efectele fizice includ: dilatarea pupilelor, scăderea temperaturii corpului, greaţa, “piele de găină”, creşterea glicemiei şi a ritmului cardiac. În prima oră după ingestie, consumatorul poate experimenta modificări vizuale şi modificări extreme în dispoziţie. În faza halucinatorie, el are modificări în percepţia spaţiului şi a timpului, însoţite de percepţia distorsionată a mărimii şi formei obiectelor, a mişcărilor, culorilor, sunetelor, atingerii şi abilitatea consumatorului de a percepe obiecte prin intermediul simţurilor. El poate descrie că “aude culori” si “vede sunete”. Abilitatea de a judeca raţional şi de a vedea pericolul este tulburată, făcând consumatorul susceptibil la acte de autoagresiune. După o “călătorie” cu LSD, consumatorul poate să sufere de o anxietate si depresie acută pentru o perioadă variabilă de timp.


Mesaclina

Doza halucinogena pentru mescalină este de 0,3 –0,5 grame (echivalenta la 5 grame de peyota uscata) si durează aproximativ 12 ore.
Efecte:
Efectele fiziologice sunt creşterea frecvenţei cardiace, a tensiunii arteriale şi dilatarea pupilelor. Efectele senzoriale variază cu doza, contextul în care sunt consumate şi dispoziţia, determinând distorsiunea percepţiei.
Efectele psihice includ tulburări ale gândirii asociate cu modificări ale perceperii timpului si spaţiului. Timpul pare să stea în loc şi formele şi culorile pot să se schimbe şi să primescă noi semnificaţii.

Cocaina

Cocaina este un stimulent al sistemului nervos central, cel mai puternic întâlnit în natură. Cocaina a fost extrasă pentru prima oară din frunzele de coca în anul 1800 şi folosită ca remediu tonic sau pentru răceli iar apoi ca ingredient în anumite produse ca Coca Cola ( din care a fost scosă ulterior )

Efecte:

• Dependenţa fizică şi psihică
• Probleme cardiovasculare ca puls neregulat, palpitaţii, crize şi boli cardiovasculare
• Probleme neurologice, accidente cerebrale, hemoragii în ţesuturile din vecinătatea reierului, micoze cerebrale.
• Probleme pulmonare ca acumularea de lichid în plămâni, agravarea afecţiunilor pulmonare existente sau afecţiuni respiratorii ce pot merge până la insuficienţă respiratorie
• Tulburări psihice ce include starea paranoidă, depresia, anxietatea şi halucinaţiile, aprecerea neadecvată a realităţii
• Comportamente violente sau criminale

Alte efecte: somnolenţă, tulburări sexuale, scăderea mirosului, perforaţia septului nazal, greţuri şi cefalee. Pentru consumatorii de cocaină injectabilă există riscul de infecţii cu HIVşi virusul hepatitei C şi de endocardite. Pentru toţi consumatorii, indiferent de modul de utilizare, promiscuitatea activităţii sexuale creşte riscul de boli cu transmisie sexuală.

Metadona

Metadona este un opioid produs pe cale sintetica, cu efect similar morfinei, elaborată în anul 1942 de fabrica de vopsele Hoechster. A fost patentata in anul 1953 si lansată pe piaţă ca analgezic forte sub denumirea de POLAMIDONR. Din anii 1960, metadona a fost utilizată (mai întâi in SUA) ca substanţă împotriva sindromului de abstinenţă fizică în cadrul dezintoxicării de heroina.


Efecte adverse
Efect sedativ, transpiraţii profuze, euforie, mioza, rar tahicardie, hipotensiune, constipaţie (ca toate opiaceele, are acţiune paralitică asupra peristaltismului intestinal), depresie respiratorie (inhibarea automatismului respirator).

Intoxicatia
Semne ale unei supradoze sunt: depresia respiratorie severă, hipotensiune marcată, tahicardie, hipertermie, tulburări de conştienţă până la comă.

Mod de administrare
Levometadona poate fi administrată sub formă de comprimate, intravenos (i.v.) şi intramuscular (i.m.), precum şi ca soluţie neinjectabilă de picături.
În medicină, se administrează şi ca analgezic forte, sărac în efecte adverse, de exemplu în cazul infarctului miocardic si al durerilor tumorale.

Opiacee

Opiul este un stupefiant obţinut din seminţele plantei de mac. Opiul a fost folosit de-a lungul secolelor mai ales ca somnifer, în scopuri medicinale (în principal ca anestezic) dar şi în scopuri recreaţionale (pentru inducerea unor stări de bine, de relaxare).
În secolul 19, în Europa, laudanum (un amestec de opiu cu alcool) era una dintre cele mai ieftine şi uşor accesibile băuturi (mai ieftină decât berea sau vinul) în rândul celor din păturile sociale mai sărace.
Principalele componente ale opiului sunt codeina şi morfina - două substanţe folosite şi în practica medicală, având un efect foarte puternic de calmare a durerilor.
Abuzul de codeină şi morfină duce la dependenţă, de aceea ambele produse sunt trecute pe lista substanţelor interzise, putând fi utilizate doar sub supraveghere medicală.

Consum

Opiumul în general se fumează, morfina se poate injecta, iar codeina se ingerează (cel mai adesea este conţinută în alte produse farmaceutice). În Europa de Vest şi în Statele Unite ale Americii, priza (tras pe nas) a devenit cea mai frecventă metodă de consum a heroinei. Priza este preferată injectării, datorită riscurilor de sănătate asociate folosirii de ace şi seringi. În România, injectarea este în continuare cea mai frecventă cale de administrare a heroinei, punându-i pe consumatori (mai ales pe cei care folosesc seringi şi ace în comun cu alţi consumatori) în pericolul de a contracta diverse boli şi mai ales infecţie cu HIV, hepatita B şi C. Heroina mai poate fi şi fumată sau ingerată.

Efecte fiziologice ale opiaceelor
Consumatorii de heroină pot trăi următoarele efecte:

Modificări ale ritmului şi volumului de respiraţie
Încetinirea capacităţilor de mişcare şi de coordonare a activităţii muşchilor
Relaxarea stomacului şi a muşchilor intestinali
Reducerea secreţiilor (salivă, suc gastric etc.) şi a proceselor de digestie
Reducerea ovulaţiei şi absenţa menstruaţiei.

Efecte psihologice ale opiaceelor
Opiaceele au o structură similară cu cea a endorfinelor naturale - substanţe produse de către creier, care au un efect de diminuare şi inhibare a senzaţiilor de durere. Consumul de opiacee duce la alterarea producţiei de endorfine de către creier, reduce percepţia durerii, reduce anxietatea, inhibă activitatea sistemului respirator şi reduce activitatea zonelor creierului responsabile cu emoţiile. Acest tip de inhibare a comportamentelor emoţionale şi motivaţionale ale creierului explică următoarele situaţii trăite de către consumatorii de heroină:
"Anestezia emoţională" - apare la persoanele dependente de heroină.
Indiferenţa faţă de lumea înconjurătoare, detaşare perceptivă si indiferenţă afectivă.
Primul moment de plăcere, numit şi flash ("strafulgerare" engl.) este urmat de o stare de satisfacţie, de încetinire a gândurilor, a gesturilor şi a acţiunilor, care sfârşeşte într-o stare de somnolenţă.

Abuzul de opiacee: toleranţă şi dependenţă.
Cele mai importante probleme asociate consumului sau abuzului de opiacee sunt reprezentate de toleranţa şi dependenţa provocate de aceste substanţe. Toleranţa este fenomenul biologic de adaptare a corpului la prezenţa substanţelor toxice. Din cauza acestui fenomen, aceeaşi doză (aceeaşi cantitate) produce efecte din ce mai slabe la un consumator de la o administrare la alta a drogului. Cu timpul, creşterea toleranţei îi forţează pe consumatori să crească doza pentru a obţine aceleaşi efecte. Această situaţie duce în final la dependenţă.

Sevrajul reprezintă o condiţie patologică direct legată de dependenţa de opiacee, care apare atunci când consumatorul dependent renunţă la dozele lui obişnuite. Dacă dependenţa este puternică, sevrajul se poate manifesta în forme foarte violente. Senzaţiile pe care consumatorii le experimentează atunci când sunt în sevraj, sunt exact opusul acelora pe care le simt când sunt sub efectul opiaceelor. În timpul sevrajului, la consumatorul de opiacee pot apărea:

• anxietate
• iritabilitate
• lăcrimare abundentă
• secreţii nazale abundente
• tremur muscular
• senzaţia de "piele de găină".
  
  

Supradoza cu opiacee Cea mai gravă afecţiune cauzată de supradoza cu opiacee este insuficienţa respiratorie, care poate să ducă imediat la moarte prin sufocare. Insuficienţa cardiacă severă - cauzată tot de supradoză - poate duce la alterări semnificative ale proceselor de schimb de lichide între sistemul circulator şi ţesuturi. În acest caz, se poate instala edemul (adică acumularea în exces a lichidului în golurile dintre celule) mai ales în zona plămânilor şi a creierului.
Moartea în urma supradozei este de cele mai multe ori cauzată de edemul cerebral acut. Multe decese în rândul consumatorilor sunt provocate de intoxicaţii cauzate de impurităţile (alte substanţe) conţinute în heroina vândută pe stradă.

Canabisul(Haşiş şi Marijuana)

O plantă denumită in latină "Cannabis Sativa", ale cărei inflorescenţe acoperite de perişori producători de răşină şi partea cu frunze sunt folosite în diferite moduri ca şi droguri ilicite.

Cel mai frecvent, inflorescenţele si frunzele uscate şi tocate sunt amestecate cu tutunul şi apoi fumate. Acest amestec se numeste Marijuana sau "Iarbă".

În urma prelucrării prin presarea frunzelor şi inflorescenţelor, urmată de tratarea chimică a răşinei astfel obţinute, din Canabis se obţine Haşişul cu o concentratie de drog activ THC (tetrahidro-canabinol) mult mai mare decât în frunzele uscate ale plantei. Haşişul are aspect de plastilina cand este proaspăt sau de plăcuţe de culoare verde închis sau maro după ce s-a uscat.

În prezent, datorită faptului că sunt considerate ca fiind droguri uşoare şi se ignoră riscurile asociate consumului, produsele de canabis sunt cele mai căutate "droguri recreaţionale".

Efectele apar dupa câteva minute şi ele constau în: relaxare, râs, logoree (limbutie) sau închidere în sine, intensificarea percepţiilor vizuale şi auditive, creativitate, foame.

În funcţie de modul de administrare şi de doza luată, efectele pot dura de la 30 de minute până la câteva ore. Luat în doze mari, canabisul poate duce la comă, dar nu se ştie să fi existat cazuri de supradoze fatale.

Cel mai grav afectate psihic sunt persoanele predispuse la depresie si anxietate. Consumatorii de canabis au de obicei ochii roşii injectaţi. Ei se pot simţi foarte dezorientaţi sau paranoici. Folosirea canabisului poate duce şi la: diminuarea concentrării, incapacitate de a exercita deprinderi mecanice (şofatul poate fi periculos), percepere distorsionată a realităţii şi alterarea capacităţii de a memora lucruri noi.

Cei ce fumeaza canabis, mai ales după ce au şi consumat şi alcool pot avea ameţeli şi senzaşie de vomă. În urma unui consum regulat de Canabis ,persoana îşi pierde motivaţia pentru orice fel de activitate dezvoltând aşa numitul sindrom "o voi face mâine" şi o scădere a capacităţii de a memora, mai ales lucruri noi. Acest fenomen se numeşte "pierderea memoriei pe termen scurt" şi a fost semnalat de mai mulţi tineri care au descoperit că nu mai sunt în stare să înveţe pentru examene după ce au fumat un timp Marijuana. Aceste efecte secundare tind sa dispara după încetarea consumului.

Cateva Clipuri.

Huge MARIJUANA BUDS!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!


My Back



Wild growing Marijuana

Dependenta de marijuana

O serioasã amenintare cauzatã de utilizarea repetatã a oricãrui tip de drog, inclusiv marijuana, este folosirea abuzivã a acestuia. Cei ce abuzeazã de un drog sunt aceia care nu numai cã il folosesc in mod curent, ci cred cã nu pot trãi fara el. Aceasta stare este numitã“dependentã”.

O persoanã care abuzeazã de marijuana sau de oricare alt drog, actioneazã in general astfel datoritã unor probleme de naturã psihologicã. Abuzul de marijuana trebuie tratat in acelasi fel ca in cazul abuzului de oricare alt drog: cu suport psihologic din partea unui personal calificat, cât si din partea familiei si prietenilor.

In timp ce unii consumatori de marijuana sunt deschisi in a admite acest lucru, cei mai multi il ascund. Este mult mai usor de recunoscut un prieten sau o rudã consumatoare de marijuana, deoarece putem mult mai usor observa schimbãrile de comportament.

Unele semne de avertisment in cazul abuzului de marijuana sunt:

(1) ochi iritati,
(2) tuse cronicã,
(3) tinutã neingrijitã,
(4) menstrã neregulatã la femei,
(5) iritabilitate,
(6) lapsusuri,
(7) schimbãri recente, vizibile, de personalitate,
(8) paranoia, suspiciune si ostilitate,
(9) stãri de trecere de la pasivitate la agresivitate fãrã un motiv clar,
(10) stare de obosealã si apatie sau de depresie si letargie,
(11) dificultãti de vorbire,
(12) schimbarea dietei alimentare,
(13) scãdere bruscã a realizãrilor scolare,
(14) posesie a oricãrui drog,
(15) disparitia nejustificatã a unor sume de bani ai familiei,
(16) acuzarea unor stãri neplãcute in mod frecvent, fãrã gãsirea unor explicatii de ordin medical,
(17) probleme relationale sau frecvente dispute cu prietenii,
(18) comportament ascuns, incluzând instrãinarea si retragerea,
(19) permanente discutii despre marijuana sau utilizarea ei.

Dacã cineva observã o combinatie a acestor simptome la o persoanã pe care o iubesc sau la care tin, utilizatorul trebuie sã fie pus in fata acestora si indrumat sã se trateze.

Dependentul lasã adesea urme ale utilizarii drogului, ca strigãt de ajutor si atragere a atentiei.

Efectul marijuanei asupra corpului omenesc

Dupã trei sau patru decenii de studii în acest domeniu, cercetãtorii au gãsit dovezi referitoare la efectele dãunãtoare ale fumatului asupra cãilor respiratorii.

Fumatul marijuanei este, de asemenea, nociv. Actul fumatului este legat de aparitia asmului, bronsitelor, emfizemelor, a afectiunilor cardiace si a numeroase forme de cancer, vizând în special plãmânii.

Fumatul este, de asemenea, legat de cresterea complicatiilor din timpul sarcinii si a travaliului. Un copil cu mama fumãtoare poate avea o greutate mai micã la nastere decât copilul unei nefumãtoare.

Fumul tigãrilor cu marijuana contine multe dintre substantele specifice fumului de tigãri obisnuite, cum ar fi monoxidul de carbon si gudronul. Pe de altã parte însã, contine si alti ingredienti: marijuana are 50% mai mult gudron decât tutunul, fumul sãu este încã si mai iritant si are un efect si mai puternic asupra cãilor respiratorii superioare (sinusurile si laringele). De asemenea, iritã si traheea si bronhiile si cu cât fumul este mai adânc tras în plãmâni si retinut la acest nivel mai mult timp, cu atât este mai mare si gradul de intoxicare.

Fumul lezeazã tesuturile si celulele plãmânilor responsabile cu apãrarea împotriva virusilor si infectiilor. Este foarte posibil ca fumatul marijuanei, ca si cel al tutunului, sã cauzeze tumori canceroase.

Existãîn marijuana ciuperci, bacterii, ierbicide si alte substante chimice care pot contamina planta însãsi si dãuna plãmânilor sau altor organe. Ierbicidele, în special una numitã paraquat poate afecta plãmânii, inima, ficatul, glandele suprarenale, muschii, splina si cortexul (acea parte a creierului care "gândeste").

Munca inimii este îngreunatã. Cresterea numãrului de bãtãi ale inimii si a presiunii sângelui poate fi comparatã cu aceea pe care o suferã o persoanã aflatã intr-o stare de stres extrem. Totodatã, presiunea sângelui poate scãdea pâna la valori anormale. Are loc cresterea nivelului de monoxid de carbon si descresterea nivelului de oxigen.

De asemeni, sistemul imunitar, care protejeazã organismul împotriva virusilor, bacteriilor si infectiilor. Marijuana afecteazã, de asemenea, si sistemul imunitar care protejeazã omul împotriva virusilor, infectiilor si bacteriilor. S-a mai descoperit cã aceasta interfereazã cu celulele care joacã un rol important in lupta împotriva virusilor si cancerului. Folositã ocazional, marijuana poate stimula sau inhiba performantele sexuale, dar utilizatorii frecventi se plâng de o descrestere a apetitului sexual.

Numãrul spermatozoizilor descreste si mobilitatea le este diminuatã, ceea ce poate avea importante efecte în fertilitate. Marijuana poate afecta sistemul endocrin care controleazã hormonii si metabolismul si poate cauza o crestere a situatiilor de dezagregare a cromozomilor si astfel a defectelor la nastere ale copiilor.

Este stiut cã marijuana cauzeazã modificãri asupra chimismului creierului. Este inhibatã actiunea acetilcolinei -un neuron ce transferã informatia de la o celulã la alta- explicându-se astfel efectul negativ al marijuanei asupra memoriei.

Fumatul marijuanei are un spectru larg de implicatii si la nivelul comportamentului si stãrilor afective. Ea împiedicã coordonarea miscãrilor, pierderea abilitãtilor si a functiilor perceptuale si senzoriale. Rapidele schimbãri de stare pot produce scurte perioade de anxietate, confuzie sau chiar forme asemanatoare nebuniei.

În concluzie marijuana este un drog care nu trebuie folosit nici mãcar accidental.

Întrebuintarea medicalã a marijuanei

Canabisul si derivatele sale pot fi utile în tratarea glaucomului si a anumitor afectiuni oculare legate de nervul optic sau chiar si în cecitate.













Altã posibilitate de utilizare este legatã de tratamentul stãrilor de greatã si de vomã, metoda asociatã chimioterapiei in cazul pacientilor cancerosi.
Alte medicamente recunoscute ca având acest efect nu au fost la fel de eficiente. În 1973 câtiva pacienti cu leucemie -o formã de cancer- au fumat considerabil marijuana si au descoperit cã le reduce starea de greatã si cã a actionat ca un veritabil stimulent pentru apetit. Scãderea apetitului si scãderea în greutate sunt probleme majoreîn tratarea pacientilor cancerosi.





Canabisul a fost considerat ca o metodã de tratament si în cazurile de astm, anxietate, convulsii si depresii. Unii cercetatori au sugerat cã marijuana este si un relaxant muscular, un calmant pentru dureri si un agent ce luptã împotriva durerilor.

Comitetul Institutului de Medicinã considerã cã potentialul terapeutic detinut de marijuana, canabis si derivatele acestora necesitã cercetãri ulterioare, în scopul de a le explora potentialul în cadrul tratamentelor medicale. Totusi, fãrã prescriptie medicalã, potentialele daune asupra organismului depãsesc calitãtile cunoscute ale acestora.

Istoria Marijuanei

De-a lungul timpului marijuana a fost folositã in diferite culturi pentru schimbarea stãrii de spirit, a perceptiei, cu alte cuvinte pentru a atinge o treaptã mai inaltã de constientizare.

Efectele sale variazã de la mãrirea capacitãtii creative, pânã la provocarea experientelor mistice si la mentinerea ridicatã a capacitãtilor senzitive.

Dupa alcool, marijuana este cea mai popularã din asa numitele “droguri recreative”.

Ea a mai fost folositã insã si in alte scopuri. In unele triburi primitive din America de Sud, Africa si India, “cannabis” a fost folositã in cadrul ceremoniilor religioase si in scopuri medicale. Minerii africani obisnuiau sã o foloseascã pentru a le usura munca dificilã, iar jamaicanii o consumau la sfârsitul zilei pentru a le inlãtura oboseala.

Ca drog a fost utilizatã in diferite pãrti ale lumii timp de secole, iar in Statele Unite mai ales in secolul XX.

Prima mentionare scrisã apare intr-o carte de medicinã intitulatã”Tratat despre plante”, in China secolului al II-lea i.Hr., unde era folositã ca anestezic incã de acum 5.000 de ani.

Vechii asirieni, persii, romanii si indienii foloseau acest drog pentru a controla spasmele musculare, pentru a calma durerea, cât si in tratarea indigestiei. Marijuana era folositã curent in medicina traditionalã din Africa si Asia. In secolul al IX-lea, asirienii incepuserã sã o foloseascã ca tãmâie.

Incã din 1611 marijuana era cultivatã in Jamestown, Virginia. In secolul al XIX-lea era folositã in tratarea spasmelor musculare, a durerilor de cap, a travaliului, insomniei si a durerilor menstruale. Este incã folositã ca medicament in Orientul Mijlociu si in Asia.

6 pareri gresite despre marijuana

Exista sau nu o propaganda anti-marijuana? De ce in anumite tari
este legala in timp ce in alte tari se fac ani grei de puscarie?

Am tot citit si m-am documentat si iata ce am mai gasit despre
marijuana asta. E buna sau rea? Ar trebui sa fie legalizata sau nu?
Oricum, marijuana exista printre noi de la inceputurile lumii.
Si a fost interzisa tocmai in secolul 20 sau cel putin asa stiu eu.

Hm, cam multe intrebari. Vorba lunga saracia omului, asa ca iata
cele 6 pareri gresite despre marijuana care bantuie printre noi.
Cum eu sunt fricoasa si paranoia maxim, sustin sus si tare ca aceste
pareri nu-mi apartin si sunt doar un liant intre informatie si utilizatorii
internet-ului. Eu nu am nici o parere despre acest subiect. Sa fie clar.

Sa purcedem atunci.

1. Dupa ce Olanda a legalizat marijuana, numarul
fumatorilor de marijuana s-a triplat de la 15 la 44%.
(asta spune Fundatia Drug Free America – dfaf.org).

Intr-adevar, imediat dupa legalizare, consumul s-a dublat. Este ca un fel
de celebrare a evenimentului. Studii mai recente arata ca in Olanda
(unde este legala), numarul fumatorilor de marijuana este cu jumatate
mai mic decat cel al celor din America (unde este ilegala). 2,5% dintre
tineri fumeaza marijuana in fiecare luna in Olanda in timp ce 5% fumeaza
marijuana tot lunar, dar de data asta in America.

2. Conform freevibe.com, fumatorii de marijuana sunt de
patru ori mai pasibili sa comita acte violente si de cinci ori
mai predispusi sa fure in comparatie cu cei care nu fumeaza
marijuana.

Un raport din 1972 cerut de Richard Nixon arata ca “In short, marijuana
is not generally viewed by participants in the criminal justice community
as a major contributing influence in the commission of delinquent or criminal
acts.” Chiar si cei de la Fundatia Drug Free America si-au schimbat parerea
cu privire la propaganda asta concentrandu-se si aratand cum marijuana
ii face pe consumatorii ei sa nu faca nimic.

3. Fumatorii de marijuana sunt de 2-5 ori mai expusi riscului
sa consume droguri mai puternice.

Cei care considera marijuana ca o poarta spre droguri mai tari confunda
corelarea cu cauza. Asta nu inseamna ca persoanele care fumeaza marijuana
devin dintr-o data mai predispuse spre alte droguri. Aceasta afirmatie face
ca un drog relativ inofensiv sa para un mic demon in timp ce fac ca alte
substante sa para ca nu invita deloc la consumarea altora sau sa conduca
spre abuz.

Pentru fiecare 104 de americani care au incercat marijuana, exista doar
un singur consumator regulat de cocaina si mai putin de unul consumator
de heroina…

4. Majoritatea initiativelor spre a putea utiliza marijuana ca si
medicament provin din partea organizatiilor care militeaza
pentru legalizarea ei si nu din partea organizatiilor medicale
profesionale.

Nu exista nici un document care sa ateste acest lucru. Si chiar daca ar fi
adevarat, este chiar atat de surprinzator? Fumatorii de marijuana reprezinta
un procent mai mare din populatie decat il reprezinta doctorii.

5. Marijuana contine cu un procentaj de 50% mai mult tar
decat tutunul si mai mult de 400 de chimicale.

Ce chimicale? De unde provin numerele astea? Este adevarat ca marijuana
contine de patru ori mai mult tar decat cantitatea sa egala in tutun.
Sa presupunem ca un joint obisnuit are aceeasi greutate ca o tigara
(in jur de 1g). Ar trebui ca o persoana sa fumeze 5 joint-uri pe zi ca sa
primeasca aceeasi cantitate de tar ca un fumator de un pachet de tigari
pe zi. E greu pentru cineva sa fumeze 5 joint-uri pe zi in timp ce este mult
mai comun ca cineva sa fumeze un pachet de tigari pe zi.

6. Marijuana iti afecteaza capacitatile de a conduce un vehicul
precum ar fi concentrarea, coordinarea si abilitatea de a aprecia
corect distanta si de a reactiona la semnale si semnele de circulatie
de pe drum.

Intr-un studiu facut in SUA in 1990, s-a gasit ca 51,5% din populatia
vinovata de accidente au avut alcool in sange in timp ce 6,7% fumasera
marijuana. Efectele marijuanei asupra conducatorilor de autovehicule
nu depasesc nicioadata efectele nivelului de alcool admis de lege. Mai mult,
fumatorii de marijuana spun ca atunci cand conduc sub influenta marijuanei,
sunt mai atenti, mai concentrati si merg mai incet, paranoia fiind mai
dezvoltata in acele momente si deci nici urma de risc de accidente.

Iata si un test facut de britanici asupra capacitatii de a conduce sub
influenta unui joint.